Numele parintilor fiecaruia dintre noi sunt trecute pe certificatele de nastere, insa exista documente in care este mentionata numai initiala tatalui alaturi de numele nostru. V-ati intrebat vreodata care este motivul pentru care exista aceasta practica?! Totodata, oare de cand se foloseste initiala tatalui in anumite documente oficiale? Exista, de asemenea, si anumite situatii in care este trecuta initiala mamei.
Cand se foloseste initiala tatalui
In cele mai multe diplome pe care le avem apare alaturi de numele nostru si initiala tatalui. Un exemplu foarte bun in acest sens este diploma de bacalaureat. Aceasta practica a aparut dupa ce autoritatile au luat decizia ca pe diplomele de studii sa fie trecuta si initiala tatalui pe langa datele de identificare ale persoanei care a obtinut-o.
Exista si exceptii de la aceasta regula, cazuri in care initiala tatalui este inlocuita de cea a mamei. Aceasta exceptie se aplica insa numai atunci cand numele tatalui nu este cunoscut.
Motivul pentru care autoritatile au luat aceasta decizie este unul cat se poate de simplu. Asa cum probabil ca este evident, autoritatile au dorit astfel sa evite acele situatii in care nu s-ar putea face diferenta intre doua persoane care poarta acelasi nume si prenume. In cazul in care s-ar intampla asa, initiala tatalui, sau a mamei in unele cazuri, reprezinta elementul distinctiv care ar diferentia dupa persoane cu acelasi nume.
Aceasta practica este reglementata si la nivel legislativ, aceasta regula fiind mentionata foarte clar in Ordinul nr. 3844 din 2016 – “In actele de studii, numele titularului, precum si toate prenumele, se inscriu fara prescurtari, cu litere mari de tipar, utilizandu-se diacriticele. In toate actele de studii se inscriu cu majuscule toate initialele prenumelor tatalui. Initialele prenumelor mamei se inscriu in cazul in care tatal este necunoscut”.
Concret vorbind, haideti sa presupunem ca la examenul de bacalureat sustinut intr-o anumita unitate de invatamant au sustinut examenul doi candidati care se numeau Popescu Marian. Existand aceasta regula, diferentiera intre cei doi candidati se poate face extrem de simplu, dupa initiala numelui tatalui.
Astfel, un candidat va fi Popescu B. Marian, in timp ce un alt candidat va fi Popescu V. D. Marian. In acest fel se evita extrem de usor anumite situatii care pot dovedi mai mult decat confuze pentru toata lumea!
Tara in care nu exista nume de familie
In ciuda faptului ca in tara noastra exista foarte nume de familie identice (exemplu: Popescu, Ionescu, etc.), exista o tara europeana in care nu exista deloc nume de familie. Este vorba despre Islanda, islandezii nepurtand nume de familie.
In cazul acestei tari se foloseste patronimicul, adica numele dupa tata pe care il poarta toti membrii unei familii. In cazul fiilor, islandezii folosesc sufixul “son”, in timp ce pentru fiice este utilizat sufixul “dottir”.
In Islanda este folosit si in prezent sistemul arhaic nordic al numelor. Spre exemplu, daca un barbat pe nume Erik are un fiu pe nume Rudolf, acesta va purta in cele din urma numele Rudolf Eriksson (fiul lui Erik).
Citeste si: Cand a aparut alcoolul si ce rol a jucat in istoria civilizatiilor
In cazul in care barbatul are o fiica pe care o cheama Kristina, aceasta va purta numele Kristina Eriksdottir (fiica lui Erik). In cazul in care exista doua persoanele cu numele Rudolf, iar pe tatii lor ii cheama Erik, va fi folosit numele bunicului pentru a se putea face o diferentiere.
La fel ca si in tara noastra, si in Islanda exista anumite exceptii pentru acele cazuri in care numele tatalui nu este cunoscut sau pentru cazul in care copiii nu sunt recunoscuti de catre tata. In acest caz, copiii vor primi un patronimic dupa numele mamei.
Un astfel de sistem a fost folosit pentru o vreme si in tara noastra. Tocmai din acest motiv cunoastem chiar si in ziua de astazi persoane care se numesc “Amariei” sau “Aioanei”.
